placaj
/pla'kaʒ/Etimologie
Din franceză placage.
Definiții
- material de construcție obținut prin încleierea unui număr de foi de furnir, așezate una peste alta, folosit, mai ales, la confecționarea mobilei.
- înveliș protector sau decorativ (de lemn, de piatră, de cărămidă etc.) cu care se acoperă un element de construcție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | placaj | placaje |
| genitiv-dativ | placajului | placajelor |
| articulat | placajul | placajele |