plănui

Etimologie

Din plan + sufixul -ui.

Definiții

1. (v.tranz.) a face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi.
2. a determina, a preciza, a stabili, a hotărî.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru plănui.

Exemple

• A plănui acestea ...
• A plănui o faptă rea.

Declinare

Sinonime: 1: intenționa, (înv.) chibzui, medita, planifica, preconiza, 2: inventa, premedita, (rar) precugeta