plămânărea
/plə.mɨ.nəˈre̯a/Etimologie
Din plămân.
Definiții
- (bot.) (Pulmonaria officinalis) plantă erbacee cu rizom orizontal și cu flori roșii, violete sau, rar, albe; plămânăriță, cuscrișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plămânărea | plămânărele |
| genitiv-dativ | plămânărelei | plămânărelelor |
| vocativ | plămânărea | plămânărelelor |
| articulat | plămânăreaua | plămânărelele |
Sinonime: (bot.) cuscrișor, mierea-ursului, plămânare, plămânăriță