plăieș
/pləˈjeʃ/Etimologie
Din plai + sufixul -aș.
Definiții
- (în evul mediu) locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer.
- locuitor de la munte; muntean.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plăieș | plăieși |
| genitiv-dativ | plăieșului | plăieșilor |
| vocativ | plăieșule | plăieșilor |
| articulat | plăieșul | plăieșii |