plăcintărie
/plə.ʧin.təˈri.e/Etimologie
Din plăcintar + sufixul -ie.
Definiții
- prăvălia plăcintarului, local în care se vând și se consumă plăcinte; patiserie.
- plăcinte de tot felul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plăcintărie | plăcintării |
| genitiv-dativ | plăcintăriei | plăcintăriilor |
| vocativ | plăcintărie | plăcintăriilor |
| articulat | plăcintăria | plăcintăriile |