← înapoi la căutare

plăcea

/pləˈʧe̯a/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină placere.

Definiții

  1. (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
  2. a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
  3. a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
  4. a-i conveni.
  5. a vrea, a dori.
  6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.

Exemple

  • Îmi place de tine.
  • Îi place să meargă la vânat.

Declinare

CazSingularPlural
verbplăceaplăceau

Sinonime: simpatiza, iubi, pofti, conveni

Antonime: dezgusta, displăcea

plăceau

/pləˈʧe̯aw/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din plăcea.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru plăcea.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică