pitar
/pi'tar/Etimologie
Din pită + sufixul -ar.
Definiții
- (în evul mediu în țările românești) titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești; boier care avea acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pitar | pitari |
| genitiv-dativ | pitarului | pitarilor |
| vocativ | pitarule | pitarilor |
| articulat | pitarul | pitarii |