pitac
/pi'tak/Etimologie
Din neogreacă πιττάϰιον (pittákion), parțial prin intermediul slavă pitakŭ. Confer calabreză pittaci („act notarial”), italiană petazza („bagatelă”), napolitană petaccia („fâșie de pânză”).
Definiții
- (înv.) act domnesc de ridicare la rang boieresc.
- dispoziție scrisă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pitac | pitaci |
| genitiv-dativ | pitacului | pitacilor |
| articulat | pitacul | pitacii |