pistil
/pisˈtil/Etimologie
Din franceză pistil.
Definiții
- organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat.
- piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog.
- pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foaie groasă; (la pl.) diferite varietăți de pastă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pistil | pistiluri |
| genitiv-dativ | pistilului | pistilurilor |
| vocativ | pistilule | pistilurilor |
| articulat | pistilul | pistilurile |