pirui
/pi.ru'i/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (despre păsări) a cânta în triluri; a ciripi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | piruea | pirueau |
Formație onomatopeică.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | piruea | pirueau |
Din a pirui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | piruit | — |
| genitiv-dativ | piruitului | — |
| vocativ | piruitule | — |
| articulat | piruitul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică