piroteală
/pi.ro'te̯a.lə/Etimologie
Din a piroti + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | piroteală | piroteli |
| genitiv-dativ | pirotelii | pirotelilor |
| vocativ | piroteală | pirotelilor |
| articulat | piroteala | pirotelile |