pipiriguț
/pi.pi.ri'guʦ/Etimologie
Din pipirig + sufixul -uț.
Definiții
- (bot.) (Heleocharis palustris sau Eleocharis palustris) mică plantă erbacee cu rizomul târâtor și cu tulpina cilindrică, terminată cu un spic de flori brune-verzui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pipiriguț | pipiriguți |
| genitiv-dativ | pipiriguțului | pipiriguților |
| vocativ | pipiriguțule | pipiriguților |
| articulat | pipiriguțul | pipiriguții |
Sinonime: (bot.) (reg.) pipirig, rogoz