pipărătură
/pi.pə.rə'tu.rə/Etimologie
Din a pipăra + sufixul -ătură.
Definiții
- rarmâncare piperată, picantă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pipărătură | pipărături |
| genitiv-dativ | pipărăturii | pipărăturilor |
| vocativ | pipărătură | pipărăturilor |
| articulat | pipărătura | pipărăturile |