← înapoi la căutare

pion

/pi'on/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză pion < latină pedo ("fantasin").

Definiții

  1. fiecare dintre cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah, așezate, la începutul partidei, înaintea celorlalte piese.
  2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.
  3. (fig.) luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi; element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș.
  4. (fig.) persoană lipsită de autoritate, fiind folosită fără a i se cere consimțământul.

Exemple

  • Pionul reginei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpionpioni
genitiv-dativpionuluipionilor
vocativpionulepionilor
articulatpionulpionii

Sinonime: 2: (fiz.) mezon

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică