pion
/pi'on/Etimologie
Din franceză pion < latină pedo ("fantasin").
Definiții
- fiecare dintre cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah, așezate, la începutul partidei, înaintea celorlalte piese.
- particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.
- (fig.) luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi; element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș.
- (fig.) persoană lipsită de autoritate, fiind folosită fără a i se cere consimțământul.
Exemple
- Pionul reginei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pion | pioni |
| genitiv-dativ | pionului | pionilor |
| vocativ | pionule | pionilor |
| articulat | pionul | pionii |
Sinonime: 2: (fiz.) mezon