pieptar
/pjep'tar/Etimologie
Din piept + sufixul -ar.
Definiții
- obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; (spec.) cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță.
- obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului.
- bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul.
- curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pieptar | pieptare |
| genitiv-dativ | pieptarului | pieptarelor |
| vocativ | pieptarule | pieptarelor |
| articulat | pieptarul | pieptarele |