pieptănariță
/pjep.təˈna.ri.ʦə/Etimologie
Din pieptene sau pieptăn + sufixul -ariță.
Definiții
- (bot.) (Cynosurus cristatus) plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă și subțire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pieptănariță | pieptănarițe |
| genitiv-dativ | pieptănariței | pieptănarițelor |
| vocativ | pieptănariță | pieptănarițelor |
| articulat | pieptănarița | pieptănarițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) creasta-cocoșului, iarba-cerbilor, iarba-câinelui