piedicuță
/pje.di'ku.ʦə/Etimologie
Din piedică + sufixul -uță.
Definiții
- (bot.) (Lycopodium clavatum) plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | piedicuță | piedicuțe |
| genitiv-dativ | piedicuței | piedicuțelor |
| vocativ | piedicuță | piedicuțelor |
| articulat | piedicuța | piedicuțele |
Sinonime: (bot.) (pop.) brădișor, (reg.) bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâușorul-vântului, crucea-pământului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului