piață
/'pja.ʦə/Etimologie
Din italiană piazza, parțial prin neogreacă πιάτζα (piátza). Provine din latină platea.
Definiții
- loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc.
- loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare.
- (ec. pol.) sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri.
- (reed.) control amănunțit efectuat de personalul instituției.
- (intl.) percheziție.
Exemple
- Piața Marii Adunări Naționale.
- Își vinde produsele la piață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | piață | piețe |
| genitiv-dativ | pieței | piețelor |
| articulat | piața | piețele |
Sinonime: 1: scuar, 2: târg, (la orientali) bazar, (înv.) târgoviște