← înapoi la căutare

piață

/'pja.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din italiană piazza, parțial prin neogreacă πιάτζα (piátza). Provine din latină platea.

Definiții

  1. loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc.
  2. loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare.
  3. (ec. pol.) sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri.
  4. (reed.) control amănunțit efectuat de personalul instituției.
  5. (intl.) percheziție.

Exemple

  • Piața Marii Adunări Naționale.
  • Își vinde produsele la piață.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpiațăpiețe
genitiv-dativpiețeipiețelor
articulatpiațapiețele

Sinonime: 1: scuar, 2: târg, (la orientali) bazar, (înv.) târgoviște

piețe

/ˈpje.ʦe/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din piață.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru piață.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică