picta
/pikˈta/Etimologie
Derivat regresiv din pictor și pictură sau din latină *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta.
Definiții
- (v.tranz.) a reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și a culorilor.
- (absol.) a se ocupa cu pictura, a practica pictura.
- a acoperi sau a împodobi cu picturi un obiect, un material.
- (v.refl.) (fam. și depr.; despre femei) a se farda (exagerat).
- (fig.) a caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru picta.
Exemple
- A picta un tablou; a picta un aspect din natură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | picta | pictau |
Sinonime: 1-2: zugrăvi, (înv. și pop.) scrie, (Transilv.) pingăli, (înv.) pictura, zografisi, 4: se farda, 5: descrie, zugrăvi