picon
/pi'kon/Etimologie
Din italiană piccone.
Definiții
- piesă componentă a ciocanului de abataj, constând dintr-o bară de oțel ascuțit la vârf, care sfărâmă materialele dure.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | picon | picoane |
| genitiv-dativ | piconului | picoanelor |
| articulat | piconul | picoanele |