picnic
/'pik.nik/Etimologie
Din franceză pique-nique.
Definiții
- (livr.) masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | picnic | picnicuri |
| genitiv-dativ | picnicului | picnicurilor |
| vocativ | picnicule | picnicurilor |
| articulat | picnicul | picnicurile |