pica
/piˈka/Etimologie
Din pic < formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea de la o oarecare înălțime.
- a se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând, pierzându-se etc.).
- (fam.; despre îmbrăcăminte) a nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); (p.ext.) a fi numai zdrențe.
- (despre ființe) a-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli.
- (despre clădiri) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.
- (fig.) a muri (în luptă).
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs etc.
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a face să cadă în picături (un lichid, o materie topită).
- (v.intranz.) a cădea în picături; (spec.) (impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rari.
- (v.refl., intranz. și tranz.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva.
- (v.intranz.) (fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit).
- (v.intranz.) (fam.) a sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea.
- (v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea în..., a da în..., a fi cuprins de...
- (pop.; despre zile, evenimente, etc.) a se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi.
- (v.tranz.) (pop.) a lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva).
- (v.intranz.) (despre avioane) a coborî în picaj.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pica.
Exemple
- A pica grămadă.
- Profesorul l-a picat la examen.
- A pica bruma peste câmpii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pica | picau |
Sinonime: 1: cădea, 2: se desprinde, 4: se prăbuși, se prăvăli, se răsturna, (rar) se poticni, 5: se dărâma, se surpa, 7: cădea, eșua, 9: se așeza, se așterne, cădea, se depune, se lăsa, picura, 10: (se) păta, (se) murdări, 12: apărea, se ivi, sosi
Antonime: ridica