picător
/pi.kə'tor/Etimologie
Din a pica + sufixul -ător.
Definiții
- tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | picător | picătoare |
| genitiv-dativ | picătorului | picătoarelor |
| vocativ | picătorule | picătoarelor |
| articulat | picătorul | picătoarele |