picățea
/pi.kəˈʦe̯a/Etimologie
Din picat + sufixul -ea, -ică.
Definiții
- (la pl.) desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului.
- (pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | picățea | picățele |
| genitiv-dativ | picățelei | picățelelor |
| vocativ | picățea | picățelelor |
| articulat | picățeaua | picățelele |