pișcătură
/piʃ.kə'tu.rə/Etimologie
Din a pișca + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură.
- înțepătură, mușcătură de insectă.
- (fig.) vorbă usturătoare; ironie.
- bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă.
- urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică.
- (pop.) crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pișcătură | pișcături |
| genitiv-dativ | pișcăturii | pișcăturilor |
| vocativ | pișcătură | pișcăturilor |
| articulat | pișcătura | pișcăturile |