petică
/pe'ti.kə/Etimologie
Din petic + sufixul -ă.
Definiții
- (reg.) cârpă, zdreanță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | petică | petice |
| genitiv-dativ | peticei | peticelor |
| vocativ | petică | peticelor |
| articulat | petica | peticele |
Proverbe & zicători
- „A se face (a fi) petecă (petică)”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică