pescui
/pes.kuˈi/Etimologie
Din pește (după pescar).
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) a prinde pește sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă; a pescări.
- (v.tranz.) a scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera).
- (v.tranz.) (fig. fam.) a face rost de ceva greu de obținut.
- (arg.) a acosta pe cineva; a agăța.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pescui.
Exemple
- A pescuit doi crapi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pescuea | pescueau |
Sinonime: 1: prinde, (înv. și reg.) pescări, (înv.) vâna