perturba
/per.turˈba/Etimologie
Din franceză perturber < latină perturbare.
Definiții
- (v.tranz.) a tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație.
- (v.tranz.) a împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru perturba.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | perturba | perturbau |