verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză perturber < latină perturbare.
Definiții
- (v.tranz.) a tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație.
- (v.tranz.) a împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru perturba.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | perturba | perturbau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru perturbat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru perturba.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru perturba.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru perturba.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru perturba.