personalitate
/per.so.na.li'ta.te/Etimologie
Din franceză personnalité < latină personalitas. Confer germană Personalität, italiană personalità.
Definiții
- ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva.
- persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale, care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într-un anumit domeniu de activitate.
- persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală.
- (astăzi rar; mai ales la pl.) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane.
Exemple
- Personalitatea unui artist.
- O personalitate marcantă.
- Personalitate politică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | personalitate | personalități |
| genitiv-dativ | personalității | personalităților |
| articulat | personalitatea | personalitățile |
Sinonime: 1: (psih.) persoană, individualitate, originalitate, 2-3: personaj
Antonime: impersonalitate