perorație
/pe.ro'ra.ʦi.e/Etimologie
Din latină peroratio. Confer franceză péroraison.
Definiții
- parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); (p.gener.) vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | perorație | perorații |
| genitiv-dativ | perorației | perorațiilor |
| vocativ | perorație | perorațiilor |
| articulat | perorația | perorațiile |