pernuță
/per'nu.ʦə/Etimologie
Din pernă + sufixul -uță.
Definiții
- perniță.
- parte proeminentă si moale a extremității labei la feline; (p.ext.) (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pernuță | pernuțe |
| genitiv-dativ | pernuței | pernuțelor |
| vocativ | pernuță | pernuțelor |
| articulat | pernuța | pernuțele |