permanență
/per.ma'nen.ʦə/Etimologie
Din franceză permanence.
Definiții
- stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc.
- (concr.) organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | permanență | permanențe |
| genitiv-dativ | permanenței | permanențelor |
| vocativ | permanență | permanențelor |
| articulat | permanența | permanențele |