perfecta
/per.fekˈta/Etimologie
Din perfect. Confer italiană perfettare, franceză parfaire.
Definiții
- (v.tranz.) a duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru perfecta.
Exemple
- A perfecta un acord.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | perfecta | perfectau |
Sinonime: încheia