verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din perfect. Confer italiană perfettare, franceză parfaire.
Definiții
- (v.tranz.) a duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru perfecta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | perfecta | perfectau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din latină perfectus, germană perfekt.
Definiții
- care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit.
- (adesea adverbial) absolut, deplin, complet, total.
- (adverbial; eliptic) îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | perfect | perfecte |
| genitiv-dativ | perfectului | perfectelor |
| vocativ | perfectule | perfectelor |
| articulat | perfectul | perfectele |