perfecțiune
Etimologie
Din latină perfectio, perfectionis, franceză perfection.
Definiții
- însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire.
- (concr.) lucru sau ființă perfectă, desăvârșită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | perfecțiune | perfecțiuni |
| genitiv-dativ | perfecțiunii | perfecțiunilor |
| vocativ | perfecțiune | perfecțiunilor |
| articulat | perfecțiunea | perfecțiunile |