percuție
/per'ku.ʦi.e/Etimologie
După franceză percussion.
Definiții
- metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului.
- masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului.
- procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical.
- izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | percuție | percuții |
| genitiv-dativ | percuției | percuțiilor |
| vocativ | percuție | percuțiilor |
| articulat | percuția | percuțiile |