percutor
/per.ku'tor/Etimologie
Din franceză percuteur.
Definiții
- piesă metalică la o armă de foc, care, lovind în capsa sau focosul unei încărcături explozive, provoacă detonația.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | percutor | percutoare |
| genitiv-dativ | percutorului | percutoarelor |
| articulat | percutorul | percutoarele |