percică
/per'ʧi.kə/Etimologie
Din turcă pŭrçek.
Definiții
- (reg.) cârlionț, moț (pe frunte).
- smoc de păr pe fruntea cailor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | percică | percele |
| genitiv-dativ | percelei | percelelor |
| vocativ | percică | percelelor |
| articulat | percica | percelele |