percheziție
/per.ke'zi.ʦi.e/Etimologie
Din franceză perquisition.
Definiții
- cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului.
- (p.gener.) scotocire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | percheziție | percheziții |
| genitiv-dativ | percheziției | perchezițiilor |
| vocativ | percheziție | perchezițiilor |
| articulat | percheziția | perchezițiile |