pentametru
/pen.taˈme.tru/Etimologie
Din neogreacă πενταμετρον (pentámetron), franceză pentamètre.
Definiții
- (în versificația greacă și latină) vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri egale (doi dactili si o silabă lungă).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pentametru | pentametri |
| genitiv-dativ | pentametrului | pentametrilor |
| vocativ | pentametrule | pentametrilor |
| articulat | pentametrul | pentametrii |