pentacord
/pen.ta'kord/Etimologie
Din franceză pentacorde.
Definiții
- liră cu cinci coarde, folosită în antichitate.
- grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pentacord | pentacorduri |
| genitiv-dativ | pentacordului | pentacordurilor |
| vocativ | pentacordule | pentacordurilor |
| articulat | pentacordul | pentacordurile |