pensulă
/ˈpen.su.lə/Etimologie
Din germană Pinsel < franceza veche pincel. Origine latină penicillus.
Definiții
- instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață.
Exemple
- O pensulă de vopsit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pensulă | pensule |
| genitiv-dativ | pensulei | pensulelor |
| articulat | pensula | pensulele |
Sinonime: (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă