pensa
/pen'sa/Etimologie
Din franceză pincer.
Definiții
- (v.tranz.) a prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa.
- (v.tranz.) a face pense la un obiect de îmbrăcăminte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pensa | pensau |
pensă
/'pen.sə/Etimologie
Din franceză pince.
Definiții
- mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna.
- (în croitorie) cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pensă | pense |
| genitiv-dativ | pensei | penselor |
| vocativ | pensă | penselor |
| articulat | pensa | pensele |
Proverbe & zicători
- „Colpo făcut, nu-i potrivă pensei”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică