← înapoi la căutare

penitență

/pe.ni'ten.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină poenitentia.

Definiții

  1. pedeapsă impusă de biserică pentru ispășirea păcatelor; canon.
  2. mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăși; pocăință.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpenitențăpenitențe
genitiv-dativpenitențeipenitențelor
articulatpenitențapenitențele

penitentă

/pe.ni'ten.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din penitent.

Definiții

  1. credincioasă care se supune penitenței.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpenitentăpenitente
genitiv-dativpenitenteipenitentelor
vocativpenitentopenitentelor
articulatpenitentapenitentele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică