pejmă
/'peʒ.mə/Etimologie
Din maghiară pézsma.
Definiții
- (bot.) numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pejmă | pejme |
| genitiv-dativ | pejmei | pejmelor |
| vocativ | pejmă | pejmelor |
| articulat | pejma | pejmele |
Sinonime: (bot.) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumași (pl.), pufuleți (pl.), scăișori (pl.), spoitori (pl.)