peșchegiu
Etimologie
Din turcă peșkeșči.
Definiții
- funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului.
- rarpersoană care așteaptă să primească peșcheșuri, care este obișnuită să primească peșcheșuri; (p.ext.) chilipirgiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | peșchegiu | peșchegii |
| genitiv-dativ | peșchegiului | peșchegiilor |
| vocativ | peșchegiule | peșchegiilor |
| articulat | peșchegiul | peșchegiii |