paznic
/'paz.nik/Etimologie
Din pază + sufixul -nic.
Definiții
- cel care păzește; păzitor, strajă, gardian.
- (înv.) membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paznic | paznici |
| genitiv-dativ | paznicului | paznicilor |
| vocativ | paznicule | paznicilor |
| articulat | paznicul | paznicii |