patrimoniu
/pa.tri'mo.nju/Etimologie
Din latină patrimonium, franceză patrimoine.
Definiții
- (jur.) totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească.
- totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public.
- bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; (p.ext.) bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | patrimoniu | patrimonii |
| genitiv-dativ | patrimoniului | patrimoniilor |
| vocativ | patrimoniule | patrimoniilor |
| articulat | patrimoniul | patrimoniile |