patina
/pa.tiˈna/Etimologie
Din franceză patiner.
Definiții
- (v.refl.) (despre obiecte de metal oxidabil) a căpăta patină.
- a se uza, a se învechi.
- (v.tranz.) a face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină, a da patină.
- (v.intranz.) (despre oameni) a se da pe gheață cu patinele; a practica patinajul.
- (despre roțile vehiculelor) a se învârti în loc fără să înainteze; (p. ext.) (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa.
- a se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie.
- (tehn.) a glisa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | patina | patinau |
Sinonime: 2: se învechi, se uza, 2: derapa, 4: (tehn.) glisa